Bine ati venit pe site-ul nostru!
Inceput | Monografie
 Main Menu

 
 


Mărturii ale istoriei străvechi

Situat în centrul Moldovei, dispunând de un relief variat dispus în trepte ce scad de la vest la est, de o reţea hidrografică bogată şi variate bogăţii ale subsolului, teritoriul judeţului Bacău a oferit condiţii prielnice înghebării comunităţilor umane cu multe milenii în urmă. Astfel, în aşezările de la Buda şi Lespezi aparţinând paleoliticului superior cca. 20000 ani î.H.(cultura Graveţiană) s-au descoperit numeroase unelte de silex, caracteristice acestei culturi. La Buda s-a descoperit şi un loc de cult vânătoresc, în care vânătorii paleolitici depuneau oase de bour şi ren. Epoca neolitică sau a pietrei şlefuite, caracterizată prin sedentarizarea comunitaţilor omeneşti, trecerea la cultivarea primitivă a plantelor şi domesticirea animalelor, dezvoltarea meşteşugurilor casnice este reprezentată prin culturile Starcévo-Criş, Precucuteni şi Cucuteni.
Epoca bronzului caracterizată prin apariţia metalurgiei bronzului, a diferenţierilor sociale după avere, a conflictelor intertribale care determină făurirea unor arme complet deosebite de uneltele de muncă, aşa cum sunt topoarele de luptă, celturile, săgeţile, săbiile şi pumnalele, creşterea ponderii în cadrul economiei a păstoritului, diversificarea meşteşugurilor şi a schimburilor intertribale, este, de asemeni, bine documentată prin descoperirile arheologice de la Mândrişca-Valea Seacă, Bogdăneşti, Lichitişteni, Răcătău (unde s-a descoperit şi un tezaur de obiecte de podoabă din aur aparţinând culturii Monteoru).
Epoca fierului este, de asemeni, bine documentată în judeţul Bacău prin descoperirile de la Slobozia-Oneşti, Bărboasa, Lozinca, Găiceana, Căbeşti, Gioseni, aparţinând primei epoci a fierului, dar mai ales prin descoperirile aparţinând celei de-a doua epoci a fierului, când civilizaţia geto-dacă cunoaşte perioada sa de maximă înflorire în sec. I î.H şi I d.H. Acestei civilizaţii îi corespund descoperirile din aşezările de tip dava de la Răcătău (Tamisidava), Brad (Zargedava), Tg. Ocna-Tiseşti (Utidava), Moineşti Cetăţuie. Pe la începutul sec. III d.H începe să se afirme tot mai riguros seminţia carpilor, populaţie autohtona stabilă dacică, ce locuia în podişul Central Moldovenesc până la Munţii Carpaţi. Numeroasele descoperiri arheologice dovedesc că elementele de cultură materială aparţinând populaţiei carpice reprezintă în esenţă cultura geto-dacică într-o etapă mai evoluată influenţată de contactul cu lumea romană. în judeţul Bacău cultura carpo-dacică este bine cunoscută prin descoperirile de la Bărboasa-Lozinca, Săuceşti, Poiana Negri, Sohodor, Dămieneşti, Răcăciuni etc.
Cercetările arheologice au documentat continuitatea vieţii umane în epoca medievală pe teritoriul judeţului Bacău, ca de altfel în întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. din perioada secolelor XI-XIV, se constată un proces de organizare a vieţii economico-sociale caracteristic întregului teritoriu al Moldovei. în acest proces istoric s-au format cnezatele şi voivodatele, care şi pe văile Trotuşului, Bistriţei şi Tazlăului au permis crearea condiţiilor necesare formării statului medieval Moldova la mijlocul veacului al XIV-lea şi care a contribuit la accelerarea dezvoltării vieţii economico-sociale şi politice. Documentele interne menţionează în această vreme (sec. XV) numeroase sate şi în care se precizează că "hotarul satului să fie acolo unde a fost din veac". Între aceste aşezări săteşti, datorită evoluţiei social-economice şi politice, a condiţiilor geografice, a existenţei drumurilor comerciale se vor forma oraşe cu funcţii de schimb şi producţie cum a fost Bacăul, Trotuşul şi Adjudul.
Existenţa acestor centre urbane va fi dovedită prin acte oficiale ale cancelariilor domnitorilor moldoveni, precum prima lor atestare documentară (ne referim la Bacău şi Tg. Trotuş) în privilegiul comercial acordat de domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun la 6 octombrie 1408, negustorilor lioveni. în sprijinul afirmaţiilor de mai sus vin să concretizeze dezvoltarea acestor centre urbane în secolele XIV-XVII, cercetările arheologice întreprinse şi care au scos la lumină locuinţe, cuptoare, ateliere meşteşugăreşti ce contribuie la cunoaşterea genezei şi evoluţiei lor în epoca medievală. între aceste oraşe este menţionat Bacăul, situat în partea de est a Carpaţilor Moldovei, în zona de confluenţă a râului Bistriţa cu Siretul, la o altitudine de cca. 170 m. El a fost întemeiat la un vad al Bistriţei, aproape de vărsarea acesteia, anume acolo unde râul era tăiat de o ramură a marelui drum transcontinental care, pornind de la Dunăre, mergea de-a lungul Siretului spre miazănoapte. Această poziţie naturală, deosebit de favorabilă, a făcut ca teritoriul să fie locuit din cele mai vechi timpuri, după cum o dovedesc descoperirile arheologice efectuate în zona central-estică a oraşului. Cercetările arheologice au dovedit că în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, aşezarea de la Bacău se transformase într-un centru meşteşugăresc şi comercial însemnat pentru aşezările care gravitau în jurul lui. La mijlocul veacului al XV-lea Bacăul era un oraş înfloritor în care soseau "negustori fie din ţara noastră, fie din ţară străină". în această perioadă şi în mod special odată cu stabilirea reşedinţei la Bacău a lui Alexandru, fiul lui ştefan cel Mare, oraşul intră într-o nouă fază, aceea a maturizării trăsăturilor citadine. Aici se ridică, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, complexul de clădiri ce formau Curtea Domnească. Necesitatea ridicării acestui edificiu domnesc a fost determinată şi de existenţa aici a unui nod de intersecţie a principalelor drumuri comerciale din partea central-vestică a Moldovei. La 1 ianuarie 1491 se ridică şi se sfinţeşte biserica Precista care făcea parte din complexul Curţilor Domneşti de la Bacău. Un alt centru urban a fost Trotuşul situat în apropierea unei vechi şi însemnate ocne de sare şi tot odată în locul de unde începea drumul care, suind pe apa Oituzului răspundea în Transilvania la Breţcu şi de acolo prin Tg. Secuiesc la Braşov. în aceste condiţii şi aflat în preajma celui mai mare depozit natural de sare din Moldova, a luat fiinţă şi s-a dezvoltat în a doua jumătate a sec. al XIV-lea aşezarea cu caracter urban, Trotuşul. în sec. al XVII-lea şi îndeosebi începând cu mijlocul acestui veac se observă o stagnare a dezvoltării acestui oraş, cauzată şi de desele intervenţii ale trupelor străine (tătărăşti, poloneze, ungureşti) ce au loc în această vreme în Valea Trotuşului. Decăderea oraşului la sfârşitul veacului al XVII-lea va determina pe mulţi orăşeni să se refugieze într-o zonă mai apărată natural, pe locul unde va lua fiinţă şi se va dezvolta centrul urban Tg. Ocna. în secolele XVII-XVIII, istoria aşezărilor (sate, târguri şi oraşe) de pe teritoriul judeţului Bacău se înscrie în istoria generală a Moldovei, cunoscând transformările social-economice şi politice specifice civilizaţiei medievale târzii şi apariţiei relaţiilor de producţie capitaliste. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea istoria locuitorilor meleagurilor băcăuane se va integra organic în procesul general de renaştere naţională, participând activ la marile evenimente ce vor duce la edificarea României moderne.

Link-uri utile

Preşedintele României
Guvernul României
Ministerul Afacerilor Interne
Jandarmeria Română
Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională
Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
Prefectura Judeţului Bacău
Primăria Bacău
Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău
Direcţia Generală Anticorupţie


Apel de urgenţă



112


Sesizaţi faptele de corupţie ale personalului M.A.I.


0800.806.806
linie telefonică gratuită a
Direcţiei Generale Anticorupţie


    Angajări
    Achiziţii


Copyright ® 2016 Jandarmeria Bacău.